joi, 2 iunie 2011

Adventure Fest 27-29 mai 2011 - impresii


Impresii de la "Adventure Fest 27-29.05.2011"

   



   
     Am primit pe email o oferta tare interesanta: Adventure fest in defileul Jiului! Barci, adrenalina, corturi, libertate! Suna bine! Dupa o lunga ezitare privind multiplele activitati din oferta, am optat, eu si inca 5 prieteni, pentru 2 pe care le-am considerat cele mai interesante si "tipice" pentru zona Defileului Jiului: rafting si canyoning. Trebuie sa recunosc ca, daca in ceea ce priveste raftingul mai stiam cate ceva, cayoning-ul era pentru mine invaluit in mister. Un mister pe care eram tare nerabdatoare sa il descopar. Insa stiti cum se spune: nu te duce la pomul laudat cu sacul.  Dar hai sa nu spun poanta inaintea glumei :) 
   

   Am ajuns vineri 27 mai la Lainci, localitate situata la 30km departare de Tg. Jiu. Am ridicat corturile in camping Lainici, care numai camping nu se poate numi, facilitatile sanitare lasand de dorit, varianta naturii parand, de la inacceptabila inainte de a sosi la super oferta la fata locului. Am ales natura, cu toate inconvenientele pe care numai o oraseanca (bucuresteanca :)) le poate sublinia: ganganii, lipsa confortului, a intimitatii etc. Insa toate prejudecatile mele au fost spulberate de frumusetea locurilor si de modul in care te vrajeste natura, ajungand a substitui neajunsurile remarcate la inceput. Am avut apa calda la discretie, fie incalzita de soare, fie de foc, am mancat ce am avut in traista, am experimentat elementele naturii in plinatatea lor: balaceala in Jiu, stat la soare, bronzat, dormit in aer liber, respirat aer curat, ascultat ciripitul pasarelelor. Am aminitit de modul in care natura te vrajeste, ajungand sa te desprinda de stresul cotidian, sa iti impuna alt ritm, ritmul ei, stravechi de cand lumea. Nu mai eram simpli turisti sositi intr-un colt de tara sa experimenteze turismul de aventura, ci oamenii locului care chiar traiam o aventura, aventura vietii autentice, sanatoase. Mereu spuneam cat de frumoasa este Romania, ajunsese sa fie un automatism, cu toate acestea preferam sa ma duc in vacante in strainatate. Insa experienta aceasta, cu bogatia ei de culori, mirosuri si sunete, mi-a readus un buluc de amintiri stocate intr-un colt al mintii mele: amintirile copilariei mele din vacante, de prin tabere adunate, de la bunicii de la tara, totul s-a inlantuit pentru a crea niste mreje invizibile care nu ma lasau sa evadez inapoi in lumea "civilizata". Toate s-au concentrat si au creat decorul perfect pentru o evadare completa: trupul s-a odihnit (activ, nici urma de lenevie bolnavicioasa), sufletul s-a purificat, mintea s-a imbogatit cu sute de repere. Focul lumina fetele unor oameni de-ai locului, fara nume, fara "joburi", "gadgeturi" si alte elemente inutile. Erau doar un El, o Ea...  
   
   Lumina zorilor si soapta raului ne-au trezit a doua zi de dimineata dintr-un somn sanatos, odihnitor, desi doar de 5 ore. Am avut programata prima activitate - rafting - la ora 16:00. Pana la acea ora am avut un program de voie: plimbare, citit, bai in Jiu (pe la apa mica, nu ne-am aventurat la apa mai adanca deoarece curentii sunt foarte puternici), stat la soare etc. La ora stabilita pentru intalnire a sosit un reprezentant al organizatorilor si ne-a anuntat ca s-a decalat programul cu 2 ore si ne roaga sa fim intelegatori. Am acceptat, zambind printre dinti, ca doar nu plecam nicaieri, nu? Ei bine, iata poanta: nici pana la ora 19 noi nu ne imbarcaseram! Dupa niste discutii nu tocmai prietenesti si cu promisiunea solemna ca ne intoarcem pana la ora inserarii, am pornit, cu inima indoita. Norocul nostru a fost ca instructorii din barci erau entuziasti si amuzanti si au reusit sa transforme intr-un succes acest demers. Activitatea a fost obositoare, solicitanta fizic, s-a lucrat intr-un mediu neobisnuit (picioarele stateau in apa pana la glezne), noroc cu costumele speciale care ne-au tinut de cald in ciuda faptului ca valurile ne udau pana la piele, curentul puternic ne-a reamintit cine e seful, ne-a intors barca de cateva ori de pe cursul sau si am avut un mic incident - un om la apa - , insa recompensa a facut sa merite tot efortul si toti banii (150 lei / persoana / activitate). Pentru aceste activitati este bine sa fie mai multi participanti in cel putin 2 barci pentru a incuraja competitia. Noi am avut 2 barci iar echipele au fost: fete contra baieti. Va inchipuiti cine a castigat... fetele!!

     In ceea ce priveste canyoningul... este alta poveste: mult mai palpitanta si mai magica. Si mai dureroasa fizic. Echipament: costum izopren. Pentru ca debitul paraului nu era prea mare, fusese o lunga perioada fara ploi, ceea ce ar fi trebuit sa fie o tura intr-un mare tobogan de apa - a se compara cu Aqua park-urile din Turcia - s-a dovedit a fi o tura de enduro pentru partea dorsala: acum stiu ca pot indura multe, fara probleme, insa sper sa aflu cat mai tarziu cu putinta. Am strans din dinti si cu mandrie pot recunoaste ca am finalizat traseul fara a abandona. Cu toate ghionturile bolovanilor din apa, alunecari, activitatea si-a indeplinit obiectivul: de a practica un sport nou si plin de adrenalina, de a uita de stresul si neantul zilnic, de a admira natura pe care se pare ca o ignoram zilnic, sub ploaia de oferte publicitare, imagini de frumusete artificiala siliconata, tatuata, ajustata, alungita, intinsa, carliontata, aplicata, filata, implantata, vopsita, fardata, epilata, cosmetizata, editata, etc etc etc. Natura este VIE, este VIATA si noi vrem sa o mutilam, in functie de moda momentului, pe care o impune vreunu' sau vreuna care are asa o ciuda pe oameni si in special pe femei, incat ii supune la niste chinuri teribile si la ciopartirea corpului totul in numele canoanelor de frumusete. Ma intreb: cine are dreptul sa imi spuna mie cum sa arata? Arat sa cum arat, nici mai urata, nici mai frumoasa. Nu-i asa ca frumusetea e in ochii privitorului? Numai natura este perfecta, stie cand sa infloreasca, cum sa miroasa, cum sa arate, nu e niciodata prea slaba, prea grasa, nu tine diete, nu se indoapa de pastile cu vitamine, nu asteapta pe nimeni sa ii spuna cum sa se imbrace,cum sa isi astearna omatul pe campii si munti, ce flori sunt mai cool si care e ultimul racnet in materie culoare a ierbii.

     Pe scurt: nature is cool! Veniti, vedeti, experimentati! Mama mea imi spunea (cred ca si a voastra cu siguranta, ca toate mamele folosesc replica asta): "Mama, asculta la mine ca iti vreau binele si eu stiu mai bine!" , eu ii spunea: "Lasa-ma sa experimentez eu, s ama dau eu cu capul de pragul de sus", asa va doresc sa va dati cu capul de pragul de sus, sa vedeti natura si sa deveniti o parte din ea, nu un atom razvratit. Haideti acasa!



La plecare pe traseul de rafting



















Vipera pe marginea drumului. 

Foc langa cort: meditezi, faci o cafea, discuti, te incalzesti...























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu