CEA MAI TARE EVADARE: KENYA 7-12.05.2008

CEA MAI TARE EVADARE: KENYA 7-12.05.2008

     

     Vreau sa deschid seria "evadarilor" cu cea mai tare evadare a mea de pana acum si anume: Africa! Mai bine zis, Kenia. S-a intamplat ca un miracol, nu credeam vreodata ca voi ajunge acolo, nici nu indrazneam sa visez. Dar, dupa cum se vede, cineva, acolo, sus, trebuie ca ma iubeste mult.

Africa nu este o iluzie, este mai reala decat orice realitate traita de mine pana acum. Am vazut mai demult un film, "Departe de Africa", cu Meryl Streep. Filmul acela m-a impresionat, imprimand in mintea mea imaginea Africii: dura, periculoasa, salbatica, atatatoare, inmiresmata, ametitoare si captivanta pana la punctul de a fi nevoit sa cedezi subjugat pe veci de farmecul acestui pamant magic. Caci magie trebuie sa fi fost, ori un drog prea puternic, care mi-a intrat in vene, in inima si in suflet odata ce am tras in piept pentru prima oara aerul african, coborand din avion. Totul s-a petrecut ca in vis, sederea mea de 6 nopti acolo a fost o redescoperire a eu-lui meu, nu o descoperire, ci re-descoperire, deoarece mereu am avut impresia ca ma intorceam intr-un loc unde am mai fost, in locul de unde pleaca sufletele pentru a se intrupa si a umple pamantul, si unde se reintorc, prin moarte, pentru a inchide cercul vietii. Pur si simplu simteam, inconjurata fiind de campia deschisa, imensa si nesfarsita, cum ma patrunde energia locului si eram gata sa ma topesc, sa ma integrez fara impotrivire, naturii, stapana absoluta.

Ma intreb, oare cei care traiesc acolo, ce simt? Simt ca sunt legati pe viata de acest taram, ca parasirea lui ii va urmari ca un blestem toata viata, ca va trebui sa se intoarca acolo pentru a muri? Eu asta am simtit, ca eram in locul de unde pornesc toate. Am simtit Absolutul, imens si perfect si infinit. M-am speriat. Am vrut sa gust mai mult, eram deja dependenta de ceea ce vedeam si simteam. Cat de repede m-a vrajit Africa! Cu siguranta a fost un moment de rememorare a unei vieti anterioare. Am mai simtit ceva asemenator, insa nu la aceeasi intensitate, cand am calatorit in Egipt si Tunisia. Clar, e ceva legat de acest continent, oare ce? Trebuie sa mai treaca ceva timp si sa mai meditez asupra acestor experiente, sa le pot lega, sa le dau un fir logic, sa le diger, sa le accept.

Pentru mine, asta este Dumnezeu, Nemurirea.